UNIUNEA EUROPEANA Guvernul Romaniei Ministerul Dezvoltarii Primaria Panciu Instrumente structurale
Română | English

Meştesugul vinului

Vinule să fii gustos/Limpede și luminos/Precum față lui Hristos/Să fii jertfă omului ca sângele Domnului!

Credința păncenilor este accea că vinul este un dar lăsat pe aceste locuri de vis de către Dumnezeu, iar toamna, când strugurii sunt bine copți, la Panciu se face un vin dumnezeiesc, după metode tradiționale, care se păstrează neatinse de sute de ani.  An de an, în perioada în care mustul se transformă în vin, Primăria Orașului Panciu organizează “Zilele Orașului”, prilej pentru a-i omagia pe podgoreni.

În Panciu meștesugul vinului se moștenește din vremuri străbune

Podgoria Panciu – 10.000 hectare de viță de vie. Poziția geografică a României cât și relieful său deosebit de variat, cu numeroase șiruri de dealuri și coline orientate de la Nord spre Sud și de la Est spre Vest, deschid adevărate amfiteatre de lumină în care vița de vie reușețte să exprime în rod toate însușirile ei. Într-un asemenea cadru natural, în care se spune că în timpuri stravechi petreceau laolalta zeii și profeții, se află Podgoria Panciu. Situată la curbura munților Carpați, cu o suprafață de aproximativ 10.000 ha, Podgoria Panciu este una dintre cele mai întinse zone cultivate cu viță de vie din România, iar strugurii și vinurile produse aici sunt reprezentative sub raportul cantității și al calității.

Istoric - O importanță deosebită pentru a demonstra vechimea cultivării viței de vie pe teritoriul actualei podgorii Panciu, o constituie fragmentul de vas carpic, descoperit în localitatea Pădureni, care are ca ornament o coardă de viță de vie cu doi struguri stilizați. Primele atestări cunoscute până acum despre plantațiile viticole apar abia la mijlocul celui de-al doilea mileniu al erei noastre. În cea de-a doua călătorie întreprinsă în Moldova, Goerg von Reichersterffer, emisar al lui Ferdinand de Habsburg pe lângă domnitorul Petru Rareș (1527-1538; 1541-1546), face referiri în raportul său și la plantațiile mari de viță de vie existente în zonă, cunoscută atunci și sub denumirea de Podgoria Crucilor. Primele mențiuni scrise, referitore la viile aflate în perimetrul podgoriei, apar abia la sfârșitul secolului al XVI-lea. În anul 1589, domnitorul Petru Schiopu, îi întărea lui Bucium, mare vornic al Țării de Jos, stăpânire pe viile de la Cruce. În secolul al XVII-lea, dintre localitățile aflate în zonă, cea care se detașează mai mult este Crucea. Actele scrise aici, în această perioadă, dovedesc că localitatea era cea mai însemnată din podgorie. În Podgoria Panciu, unde vinul se facea bun și mult, au căutat să pătrundă reprezentanți ai celor mai multe pături sociale din Țara Moldovei, de la domnitorii țării și ierarhii bisericii, până la boierii mari și mici, meșteșugari, negustori și alți orășeni. O imagine concludentă, referitoare la situația viticulturii din această podgorie, la jumătatea secolului al XIX-lea, reiese din datele apărute în anul 1861 în “Lucrări statistice în Moldova”, cu referire la anul 1859, în care se menționează ca terenurile destinate viticulturii pe teritoriul actualei podgorii totalizau 2.870 ha, respectiv 14% din întreaga suprafață viticolă a Moldovei, evaluată la acea dată la 20.274 ha.

Vinuri nobile-n hrube domnești

La sfârșitul secolului al XIX-lea, dezvoltare viticulturii din această podgorie stagnează, ca urmare a apariției filoxerei. În anii 1913-1914, asupra plantațiilor din podgorie s-a abătut o nouă calamitate – Mana care a provocat pagube deosebit de mari, datorită faptului că la momentul respectiv nu erau cunoscute îndeajuns mijloacele de tratament.

Începând cu anul 1922, situația podgorenilor din Panciu cunoaște o relativă îmbunătățire. Totuși, zona viticolă Panciu s-a refăcut greu, după mulți ani de muncă și eforturi susținute.

 

thomas davisthomas davis